Inainte de a va povesti peripetiile noastre, cred ca trebuie sa va prezint succint, pentru cei care nu stiu, ce inseamna Transalpina, respectiv Transfagarasan.
Transalpina este, teoretic, cea mai inalta sosea din Romania si daca este sa o comparam cu Transfagarasanul, care vine pe locul doi, asa este, insa nu la fel de frumoasa ca sora mai mica. Raman la umila mea parere ca daca faci mai intai Transalpina, Transfagarasanul o sa ti se para superb (desi la Transalpina inca se lucreaza cum o sa vezi in galeria foto), lin si treci cu vederea gropile.
Ambele se pot face frumos, la sfarsit de vara – aparent toata lumea stia de acest “mit”, sosele fiind pline – intr-un weekend insorit. Noi, de exemplu, am plecat sambata dimineata pe Transalpina, am ajuns pe inserate in Sibiu, iar a doua zi am pornit spre Transfagarasan.
…
Vrabie
Daca ar trebui sa urci foarte mult ca sa ajungi la Minas Tirith (Lord of the Rings) in loc sa cobori, acel loc s-ar numi “Transalpina” si s-ar situa in Romania. Infernul in sus, inconjurat de stanci si pietre.
Ajutat de 7 eroi si 2 masinarii puternice si de incredere am reusit sa ajung in cel mai inalt varf carosat din Romania. Drumul pana acolo a fost pe cat de lin pe atat de anevoios. Foarte multi monstri si nevrednici eroi s-au luptat cu noi spre a ajunge primii si a cuceri Pasul Urdele, supremul varf ce vegheaza asupra Romaniei de la o inaltime de 2145 m. Odata ajunsi acolo, chiar si cei mai mici dintre noi, puteau atinge cu varful degetelor treptele de puf spre ‘lacasul zeilor’. Cum zeul meteorologic a fost intelegator cu oamenii, acestia s-au pus imediat pe oferit ofrande prin intermediul cutiilor de prajit aduse.
Drumul de coborare a fost plin de gauri spre infern, dar spiridusii lucrau cu spor la astuparea acestora. Pericolele nu s-au terminat acolo pentru ca apoi a urmat o portiune neprietenoasa pentru intrusi, drumuri inguste si intortocheate.
La intoarcere am ales sa nu mai intaratam zeii si am mers pe “Transfagarasan”. Un drum mult mai umblat si vizitat de soare. Vegetatia a ales sa umple zona, facand astfel o panorama superba pentru cei care doreau sa imortalizeze imaginile. Drumuri lungi, presarate cu zone intunecate, din cauza copacilor si curbe periculoase ne-au asteptat si aici.
Barajul Vidraru, acel abis menit sa aduca energie pentru vrajitori a fost si el unul dintre locurile ce nu le poti uita cu usurinta.
Toate aceste zone, pline de aventuri si imagini de neuitat, au alcatuit 2 zile mirifice. Va avertizez, in cazul in care va incumetati sa urmati acest traseu, sa puneti la carma masinariilor doar conducatori experimentati. Drumul nu este pentru oricine si chiar si cei mai curajosi eroi pot avea probleme!
Mihaila
- Elena pe la varsta de 10 ani:
Tatal Elenei: Odata si odata o sa mergem toti pe Transfagarasan, chiar este un drum ce merita facut o data in viata. Este lung si frumos, trebuie sa mergi cu o masina buna si o noapte sa dormi undeva pe acolo.
Mama Elenei: Nicule ai luat-o razna.
- Elena pe la varsta de 15 ani:
Tatal: Nu imi vine sa cred ca nici pana acum nu mi-am indeplinit dorinta sa merg pe Transfagarasan. Lasa Elena ca desi mama ta nu vrea, o sa iti iei tu carnetul si o sa mergem noi doi pe acea sosea lunga, inalta, in mijlocul naturii, care are atata istorie in spate. Uite ca a facut si Ceausescu (anii ‘70), ceva care a ramas.
- Elena pe la varsta de 20 ani:
Elena: Tata o sa iti spun ceva care nu o sa iti placa, dar o sa te faca sa te simti mandru de mine – plecam cu gasca pe Transfagarasan.
Tata: Luati-ma si pe mine, hai ca nu o sa va deranjez.
ne facem noi mari 