Fericire prin suferinta

Fericire prin suferinta, fericire in urma suferintei, este o premisa cu care m-am tot intalnit si pe care nu pot sa mi-o scot din cap. Nu incerc sa spun ceva acum, ci sa ma descarc, sa scot un gand pe o coala de hartie virtuala.

Cand suferim suntem mai productivi. Am vazut acest lucru atat in realitate, cat si transpus in filme, seriale si carti. Nu-mi dau seama care este adevaratul motiv psihologic si nu stiu daca vreau sa stiu, insa ma duce usor cu gandul spre copilarie – atunci invatam abia dupa ce plangeam ca am fost certati.

Viata e o calatorie in care de obicei unii oameni se pierd. Stau si ma gandesc, ca eu la randu-mi sunt creativa si incerc sa ma depasesc cand sunt usor trista, melancolica.

Nu vorbesc acum de depresie, insa chiar cred ca atunci cand suntem tristi realizam ca avem motive pentru care sa fim fericiti. Tristetea simplifica cateodata lucrurile, in acel moment nu lupti cu tine sa fii fericit, ci chiar vezi ce este in jurul tau: un acoperis ocrotitor, un pat moale, o mancare calda, o bautura aburinda, un om care pune mana pe tine si realizezi ca iubesti.

E doar un gand. Iubesc. Simplu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s