Vrabie versus Mihaila – turism la Gura Portitei

In aceasta vara ne-am dorit sa mai testam un pic din geografia Romaniei si cum in alte orase mari nu aveam cand sa ajungem, ne-am strans pentru ceva inedit, Gura Portitei. Multi oameni spun ca este printre locurile de vizitat inainte de a pleca de pe aceste meleaguri si cum nu stim ce ne asteapta in viitor, am zis sa incercam ceva nou.

Gura Portitei se afla frumusel amplasata pe harta si spre rusinea mea pana anul trecut nu auzisem de ea. Aceasta este o bucatica de nisip care iti pune la dispozitie atat peisajul Marii Negre cu toate meduzele, cat si Delta Dunarii cu toti serpisorii.

Vrabie

Bucuresti – Gura Portitei sau cum sa faci aproape 300 de km in vreo 3 ore si jumatate.

Nu o sa incep prin a va spune ca am plecat la 5 dimineata sa prindem vaporul de 9. Nu o sa va spun nici ca primii 100 de km de autostrada au fost foarte aglomerati, pentru ca toata lumea fugea la ora aia sa ajunga la mare si se circula bara la bara. Nu o sa va spun ca soarele imi batea din dreapta, apoi din fata, apoi din stanga fix in ochisorii mei pretiosi.

Nu o sa va spun ca am dat de o portiune de drum cu un miros de mi-a intors teava de esapament pe dos. Nu o sa va spun ca am dat de niste serpentine superbe. Si nu va voi spune nici despre drumul prin padure presarat cu copaci de-o parte si de alta. Nu am de gand sa va spun toate acestea pentru ca vreau sa le descoperiti voi.

La dus am facut cu vaporul aproximativ 1 ora si 30 de minute. Am trecut prin frig, vant si foame. M-am luptat si cu intervalul orar 9-10 (baietii stiu la ce ma refer).

Odata ajunsi acolo am fost intampinati de o statuie de bronz (sau ce naiba e ala), absolut dezgustatoare si cu o pozitie denigranta. Dar arata haios pana la urma.

Ne-am cazat, ne-am incantat, am despachetat. Camerele din vile sunt foarte spatioase – cat o garsoniera din Pantelimon – au televizor, frigider si aer conditionat. Si draperii. Nu radeti pentru ca sunt foarte importante ziua.

In prima seara am avut placerea sa prindem sarbatorirea Sf. Maria in stil lipovenesc. Si anume, un grup de vreo 6 femei si un barbat, imbracati in straie de sarbatoare, s-au pus pe dansat si cantat in fata turistilor, langa un foc de tabara. Focul doar pentru asta a folosit, nu a facut nimeni gratar sau ceva. Din pacate.

Eu nu fac plaja de obicei sau cel putin nu ma deranjez sa ma trezesc special pentru asta. Ei bine, aici asta am facut, dar a fost din placere. Plaja nu este extraordinara, este chiar ‘virgina’ cum am auzit ca se spune. In schimb, apa este curata, nu este adanca. Puteti merge mult in larg, iar prietenii va vor admira calcaiele. Vorbesc serios.

Hai sa va spun cate ceva si despre mancare. Este destul de importanta si necesara daca stati mai mult de 10 ore acolo. Aceasta, mancarea normal, este decenta. Cateodata chiar buna, depinde de cat de foame va este probabil. Preturile sunt acceptabile spre ‘sa fiu al naibii cat de scump e’. Aveti de ales intre 3 restaurante/terase. Nu va bucurati prea mult pentru ca e acelasi meniu, apartin de acelasi loc si va servesc aceiasi oameni.

Ce mi-a placut foarte mult la Gura Portitei, a fost faptul ca am apucat sa citesc. Nu am mai facut de mult timp asta si sincer chiar incepusem sa ma ingrijorez. Este un loc linistit, destul de ‘foarte’ populat, dar totusi reuseste sa te faca sa te simti izolat si al nimanui – mai ales cand nu te baga chelnerii in seama.

Va recomand locul acesta daca ati fost deja in 3 vacanta in vara respectiva in care v-ati distrat prin cluburi, baruri si mai stiu eu ce locuri.

Ah si apropo de distractie. Locul este intr-un dom al tantarilor. Mari, insistent, infometati si cu trompe de adamantiu. Nimic nu ii va opri!

Mihaila

Inainte de a pleca ne-am documentat, am aflat despre preturi (maricele trebuie sa recunosc), iar cand am ajuns acolo ne aruncam vina ca o minge de volei “ca de ce nu ne-am luat si noi mancare din Bucuresti sau macar apa.” (de acolo poti sa iti cumperi chipsuri, inghetata si apa la 0,5l)

Cu mandrie recunosc ca desi multe cunostinte ziceau ca mergem intr-un loc pentru “familisti”. Nu este deloc asa, motiv pentru care nu se mai faceau rezervari pana la inceptul lui septembrie – noi avand rezervare facuta cu o luna inainte.

Lumea spunea ca Gura Portitei este linistita si ca aduce a Vama Veche de altadata. Cu muzica house in toi tind sa contrazic, lucrurile evolueaza si cateodata nu in bine.

Imbarcati linistiti la Jurilovca am ajuns la Gura Portitei cand soarele ardea, iar pana la ora 2pm a trebuit sa ne asteptam cazarea. M-a surprins felul cum aratau camerele, recunosc si per total ma asteptam la si mai multe lucruri bune, deoarece zona nu este “exploatata” (in sensul bun al cuvantului, mai multe spatii de recreere, servicii umane de clasa etc), desi face parte din rezervatia biosferei Delta Dunarii.

Un prieten a spus bine ca “merita sa vii aici o saptamana in extra-sezon, cu mancarea ta si bautura pentru serile in care adie vantul”. Pe langa asta as mai sfatui sa va luati cu voi carti si mult spray pentru tantari. Un lucru care merita mentionat este ca ai la dispozitie o piscina si o sala de sport, creativ amplasata pe plaja.

Preturile atat pentru cazare, cat si pentru drum si mancare la Gura Portitei le gasiti aici.

Pe final pentru vaporas imbarcati-va cu multa rabdare pentru ca timpul nu se respecta, dar va rog nu faceti comentarii de genul celor auzite de urechiusele mele “daca eram in Elvetia pei ce sa intampla asa?”. Se intampla peste tot.

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto: Dragos Drumea si Irina Ivanov.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s