Vrabie versus Mihaila – prima intalnire

Primele intalniri romantice sunt foarte dragute. Am intalnit oameni care isi doresc sa le aiba mereu si de aceea nu se angajeaza intr-o relatie pe termen lung. Sunt emotionante, surprinzatoare si daca dupa mult timp reusesti sa simti fiorii “ca la prima intalnire” inseamna ca relatia este pe drumul cel bun.

Ce iti aduci aminte din prima intalnire cu mine?

Vrabie

A trecut destul de mult timp de atunci. Mie intotdeauna mi-a placut ‘prima intalnire’. Pentru mine este momentul ala in care sunt privit pentru prima oara, in care mi se acorda foarte multa atentie, iar eu pot fi oricine vreau. Pentru ca nu ma cunoste. Nu are cum sa stie daca eu sunt asa sau pe dincolo.

Prima noastra intalnire nu a fost tocmai intalnire. Aveam bocanci maro in picioare, blugi negri, o bluza (cel mai probabil aveam o bluza, desi nu-mi amintesc ce culoare era…) si o geaca de piele neagra. Cel mai probabil asa eram imbracat sau poate asa vroiam sa fiu.

Ea purta o caciula ‘beanie’ sau cum s-o numi. Ochii mi-au placut foarte mult, pentru ca acela a fost si primul nostru contact. Nu ca ne-am fi ciocnit cap in cap, ci pentru ca eu urcam scarile – nu aveam semnal la telefon acolo jos – iar ea le cobora – intarziase si se grabea.

Ne-am privit ceva timp, m-a intrebat parca unde ma duc. Nu mai tin minte cu exactitate, oricum nici nu conteaza asta. Am urmarit o piesa de teatru draguta, ceva cu ‘amor la zoo’. Imi aduc aminte doar ca erau niste fete care faceau sex cu niste ‘animale’ de barbati.

Inainte de inceperea piesei de teatru mi-a aratat revista pentru care lucra in vremea respectiva, era un numar eco. I-am citit articolul, era scurt si dragut. Primul ei articolul publicat daca ma gandesc bine.

In fine, am urmarit piesa. Piesa s-a terminat. Ne-am intrebat tustrei (mai era cu o prietena foarte draguta) daca vrem sa mancam ceva. Raspunsurile nu le-am inteles nici pana in ziua de azi, pentru ca am ajuns sa nu mai facem nimic si am plecat spre casa.

M-a dus cu masina ei pana la masina mea. Avea un Peugeot desi eu ma asteptam sa aiba o Toyota. Avea fata de Toyota sau poate mi se parea mie. Nu ca Peugeotul nu ar fi ok. Este.

Nici nu cred ca am facut cunostinta atunci fata in fata. Noi mai vorbisem via internet dar atunci a fost prima cand ne-am vazut in mod intentionat. Si chiar nu cred ca am facut cunostinta.

– Eugen, incantat!

Mihaila

Ca un copil rasfatat ce eram la vremea respectiva – acum sunt o femeie rasfatata sau asa ma simt – tin minte ca am dus o batalie daca sa ne vedem sau nu. Eram intr-o perioada in care singuratatea se mula perfect pe ceea ce imi doream eu sa fac, iar o iubire nu era deloc in plan.

Impinsa de la spate de o prietena “il chemi sa vina, nu va casatoriti”, intr-o zi agitata de luni a avut loc prima intalnire – not a date – fata in fata. Inainte vorbisem destul de mult pe internet – code name stalker virtual – si paream sa ne descurcam foarte bine ca prieteni, aveam cateva lucruri in comun, in primul rand faptul ca eram foarte diferiti.

De la inceput am simtit ca urma sa fim buni prieteni, dar atat. Eu eram copil, rasfatata, vorbeam mult si totul impotriva lui, el era arogant si avea o placere diabolica sa ma impunga verbal.

Eugen Vrabie:  ai treaba azi? ca eu nu ma mai duc la fotbal…

Elena N. Mihaila: dap acum sunt la internship, dupa ma duc la o chestie de voluntariat si pe seara sunt in control la o piesa de teatru si sa beau ceva, daca te tenteaza. fotbal de luni, hmm nu ai avut noroc de vreme.

Eugen Vrabie: ce piesa? ce teatru? nu e vremea de vina…de vina sunt oamenii lenesi care prefera sa joace WOW sau sa se uite cum creste firul de iarba…

Elena N. Mihaila: trist pentru tine, dar trebuie intelesi ca si tu ai momente de lene. Da un search pe facebook upstage. E o piesa la 8, 15lei, ceva cu ma marit cu un zoofil.

Eugen Vrabie: am gasit piesa si suna ca un cur, dar nu am nimic altceva de facut. mai sunt locuri si nebunii? ca nu am fost niciodata in control la piese de teatru.

Elena N. Mihaila: incearca sa vezi si tu partea plina a paharului. Da sunt no worries. Vezi in fiecare zi trebuie sa incerci ceva nou.

Eugen Vrabie: da, azi ma gandeam sa merg cu spatele de la radio pana acasa.

Elena N. Mihaila: Pff trebuie sa gasesc si eu ceva cu care sa ma laud.

Cand l-am vazut pe langa faptul ca radeam tamp, mai mult ca sigur, primul gand a fost “hmm, nu e atat de mic de inaltime”. Impanat in geaca de piele chiar arata bine, iar cu primul cuvant pe care l-a scos mi-am dat seama ca batalia ego-urilor a inceput.

Barul in care ajunsesem cu o buna prietena inainte – dupa un interviu pentru voluntariat cultural si dupa o zi de internship la o revista (primul numar in care numele meu era IN PRINT ca si colaborator) – era foarte plin. Acum mai bine de un an si jumatate lunea se puneau in scena piese de teatru, de data aceasta “Ma marit cu un zoofil”.

In timpul piesei ii tot aruncam ocheade timide, dar in acelasi timp voiam sa par sigura pe mine, pff de unde. Era placut surprins de invitatia mea, iar toata seara denota lejeritate, nici el nu parea sa vrea stabilitate.

Cu mainile incrucisate la piept au trecut cele 45 de minute iar el voia sa mai stea…si prietena mea la fel…eu nu, voiam sa ramana asa, sa nu grabesc lucrurile.

29 martie 2010.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s