Vrabie versus Mihaila – despre intelepciune

Pentru a ne cunoaște mai bine, continuăm seria de întrebări cu una legată de înțelepciune. Cu aceasta am vrut să demonstrez că fiecare interpretează în felul său anumite întrebări și vede lucrurile diferit în materie de “experiențe marcante”.

Ce experientă crezi că te-a făcut mai înțelept?

Vrabie

“ – Gaga!? Gaga! Mama? Tata?!” *whoosh whoosh whoosh – bum tzac pac*

Cam astea cred că au fost sunetele dinaintea primei experiențe care m-a marcat și cel mai probabil m-a făcut mai înțelept. Aveam aproximativ 2-3 ani și se făcea că dădeam probe de dans sportiv sau balet, pentru că am făcut primele piruete din viața mea. Piruete ce au fost marcante.

În acea zi m-am ales cu prima, din multele cicatrici. Colțul ochiului drept s-a ales cu o cusătură din cauza colțului încăpățânat al unui obiect de mobilier din sufrageria bunicilor. Un an sau doi mai târziu, fruntea mi-a fost crestată precum Harry Potter, dar cu mai mult realism și durere. Am fost cusut pe viu pentru a mă învăța minte. Aparent învăț mai greu.

Până la vârsta de 5 ani eram purtătorul a două semne permanente ce urmau să fie completate de altele. Inteligența și învățătura au venit abia prin clasa a 9-a când am prins din cădere o reprezentantă a purtătoarelor de vagin. Cotul meu drept nu a mai fost niciodată la fel. “Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită”, îmi spuneam eu atunci și cam așa a fost.

Experiențele mele marcante, la propriu, sunt CV-ul meu. Un orb m-ar putea citi cu foarte mare ușurință, dar cu mult mai puțină durere. Corpul meu, odată dezgolit, deconspiră traumele epidermice, care de-a lungul timpului m-au făcut bărbatul de azi. Cu puțină măiestrie, răbdare și un pix poți uni punctele. Ele vor scoate la iveală forma copilului ce va lua naștere și învățături din mine.

Mihăilă

Cred că aș putea să răspund ușor la întrebarea ce experiență m-a marcat revelând motivele tatuajelor mele sau semnificația lor pentru mine. Cu toate acestea, deși tatuajul este la propriu o experiență marcantă, nu pot spune că este și una care m-a lăsat “mai” înțeleaptă. Înțeleaptă nu, completă da și dacă ar fi să dau timpul înapoi tot aceeași alegere as face.

[țrrr țrrr]

–          Elena, poți să vii peste o oră să îți schimbi uleiul că ți-am făcut programare.

–          Bine mamă, hai că mă pregătesc și vin.

Mă urc în mașină, cam în aceeași perioadă acum un an, dau drumul la muzică și ies pe poartă. Deși sunt multe lucruri care nu îmi plăceau la prima mea mașinuță și o “spurcam” verbal de multe ori, nu pot să nu țin la ea, să îi doresc binele și să o îngrijesc. Astfel am pornit, după doi ani jumătate de condus și niciun accident major, către service.

Trec de un pod, trec de un semafor mare iar la a treia trecere de pietoni am oprit ca să le ofer prioritatea. Nu a durat mult și în timp ce dansam și cântam, am simțit cum m-a izbit ceva din spate și am dat cu capul de volan. Un scurt timp nu știam ce s-a întâmplat cu mine, m-am uitat în dreapta la schimbător “oare s-a oprit mașina?” – până să îmi dau seama că am fost lovită.

Bușită frumușel cu fruntea de volan, mă dau jos și constat că un domn a intrat “ușurel că doar nu aveam viteză dom’le polițist”, în spatele mașinii, iar pe micuța mea a băgat-o sub jeep-ul din față.

–          Mamă, nu mai e nevoie sa schimb uleiul azi.

Cu ce înțelepciune am ieșit din această “atercație a fiarelor”? Poartă centura! Și de atunci chiar așa fac, nicio zi nu a trecut în ultimul an să uit acea experiență.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s