La bani, la cap, la oase

(film selectat pentru competiţia oficială din cadrul Festivalului Internaţional de Film Tiburon 2011 – SUA.)

Glume cu iz britanic, Guy Richie în scena cu cravata, ce era cu accentul, tipa blondă cu silicoane, muzica, soneria de la telefon comico-ironică, droguri-bani-băutură, “mă așteptam la mai multe țigări”, rusul impunător, ce a fost cu limbajul acela, “cucu și mierla”, reminiscențe din scena cu Lindsay Lohan ca măicuță în filmul “Machete”, obiectul care îi salvează – oasele de pterodactil, britanicii o fac cel mai bine, “acum vin spumele pe mine”, zgomotele de fundal: păsări și broaște.

Pfeu.

Acum că am scos la iveală aceste mici gânduri tehnologice (notițele mele din telefon), pot să trec la ce am de zis, ca să scot lumea din ceața “italic”. Nu sunt critic de film, sunt doar un jurnalist începător cu o oarecare afinitate pentru filme – am văzut câteva la viața mea (a se citi 21 de ani, ergo denumirea acestui blog).

Hai să nu o mai lungim


Pe pricipiul “știi că mâine mergem la film” și în urma vizionării trailer-ului filmului sus numit – La bani, la cap, la oase – în emisiunea Pătratul, am onorat cu prezența invitația făcută de cei doi prezentatori (Eugen Vrabie și Marius Stoica). Acestea fiind zise, aseară am avut oportunitatea să merg la singura avanpremieră a filmului, la The Light Cinema și pentru asta le mulțumesc.

Încă de când am văzut trailer-ul am zis că este un film românesc ce merită văzut, iar aplauzele de la finalul proiecției cred că spun totul. Nu este un film emoționant. Ce vrea el este să te facă să râzi și să te destinzi cu glume care, pentru mine, aduc un pic cu cele britanice. Nu-l condamn pentru asta.

Cu această ocazie, felicit atât regia (Cristian Comegă), cât și actorii (printre care Ovidiu Niculescu și Zane Jarcu), pentru că au dus la bun sfârșit acest film. Destul de lung – un pic peste 100 de minute, dar merită.

De ce merită?

Pentru că râzi. Poate nu ți se va părea haios, însă sigur o să găsești puțin umor în unele scene exagerate, în dialogurile zeflemiste, poate în accentele moldovenești sau în actorii care și-au făcut personajele să evolueze. De la măicuța sado-maso-femeie-de-afaceri, la cei doi masculi a se vrea recuperatori, la rusul impunător și de ce nu, să o spunem pe față, atenția bărbaților nu are cum să nu pice pe un anumit decolteu și pe toate le găsiți într-un film românesc.

O spun cu o oarecare mirare pentru că nu pot spune că am cu ce să-l compar. Ce mi-a mai placut, este coloana sonoră, cu ale sale mici efecte, însă sesizabile și montajul.

Pe dealtă parte, ca fan al filmelor lui Guy Richie trebuie să recunosc că La bani, la cap, la oase, are o anumită influență a acestui regizor. Însă nu vreau să duc în eroare, dacă mergeți să vedeți filmul încercați să-l vedeți pe el pentru ce este, nu să faceți comparații, cum a ținut să specifice Eugen (Vrabie), și mare dreptate a avut.

Pentru început, vă sfătuiesc să aruncați un ochi pe acest trailer – care, încă o dată, mi-a demonstrat că nu trebuie să mă mai uit la trailere înainte să merg la un film. De ce? Pentru că sunt multe scene haioase aici, care odată văzute, nu le-am mai simțit la fel și în film.

*spoiler alert*

La finalul filmului, deși este o peliculă în care este exercitată puterea masculină, mie una mi s-a părut că femeile au ieșit triumfătoare. Cred că au fost prea multe zile dedicate femeilor. Iar Mirela Oprișor, chiar dacă a avut un rol scurt, a fost de mare impact.

Foto: cinemarx

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s