Despre pierderi

Tu ce ai pierdut?

Nu cred că există cineva care să nu fi pierdut ceva odată în viaţă. Fie că este vorba de un lucru mic, un obiect, un detaliu, o amintire, o şansă sau o fiinţă, etapele prin care treci sunt majoritatea timpului aceleaşi. Poate să difere intensitatea suferinţei cauzate de pierdere, fapt ce depinde doar de cumulul sentimentelor investite.

Primeşti vestea, nu poţi să crezi, vrei să mai auzi odată, verifici şi încă mai speri că nu este aşa. Inima începe să-ţi bată mai tare, fie că te enervezi sau te întristezi, plângi sau ajungi să ţipi din cauza frustrării. Ai un sentiment de amorţeală şi nu-ţi vine să crezi când dai vestea mai departe. Totul pare ireal.

Privirile pline de compasiune, îmbrăţişările, o mână trecută uşor pe spate, cuvinte de împăcare nerostite pentru că par deplasate, tăcerea stângace – toate acestea ajută, dar nu sunt îndeajuns. Când intervine consolarea încerci imediat să cauţi un vinovat deşi ştii că vina mereu este împărţită: neatenţiei, nepăsării sau poate chiar circumstanţelor. Te gândeşti oare atunci că poate aşa a fost să fie? Trebuia să se întâmple astfel lucrurile?

Următoarele zile traversezi tristeţea şi supărarea reprimată; treci prin neputinţa unor „dacă”/ „de ce?”/ „cum de s-a întâmplat asta?”; încerci să înţelegi şi să uiţi. Îţi impui să uiţi şi să te iei cu alte lucruri ca să treci mai departe. Miracolul uitării temporale.

Auzi „o să treacă, vei vedea” şi ştii că aşa o să fie, dar preferi să nu asculți de aceste vorbe reconfortante. Cu timpul într-adevăr se mai diminuează stările de la început, dar se întâmplă să ai un nod în gât de fiecare dată când subiectul reapare. Vrei să te descarci şi dacă ai putere să râzi, aducându-ţi aminte de lucrurile frumoase.

Ce este ciudat, sau poate normal, este că după fiecare pierdere vrem să înlocuim imediat, să umplem golul lăsat. Un pix, un accesoriu, o vază, un animal, un om.

Câte persoane au însă puterea să aştepte, să ia în considerare ca aşa trebuia să se întâmple şi să plece de acolo mai departe în loc să stagneze prin adoptarea unui substitut identic sau aproape la fel?

Foto: MedicineHatMedia

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s