Prezentul la trecut

Majoritatea dintre noi ne mândrim cu istoria noastră, cu ce s-a întâmplat în trecut, cu evenimentele care ne-au modelat să fim persoanele de astăzi. Cu bune, cu rele, fiecare dintre noi s-a schimbat spre a deveni o persoană mai complexă.

Istoria unui om mi se pare un lucru fascinant şi câteodată intrigant. Mi se întâmplă să nu vreau să mai ştiu ceva după ce am lansat o întrebare, dar risc şi merg mai departe. Trecutul este baza unui viitor mai bun, însă ce se întâmplă când prezentul îl trăieşti la trecut?

Mă trezesc din vis cu zâmbetul pe buze şi cu un pic de regret. Presimt că atunci când voi deschide ochii voi uita tot ce am visat, însă o simt pe ea caldă, dormind lângă mine. O mângâi pe fund şi o simt cum se pisiceşte ignorându-mă, vrea să mai doarmă. Viaţa mea este frumoasă.

Nu mă las, nu am cum să o las să doarmă când eu sunt mult prea treaz deja. Vreau să o simt, vreau să fie a mea, să o am mai ales acum, când nu ştiu la ce se gândeşte, pentru că doarme. Sunt gelos până şi pe visele ei. Este frumoasă, aşa adormită şi morocănoasă

Nu ştiu cum să scriu odată mai repede articolul astă. Mă agit ca un leu într-o cuşcă pentru că scriind toată ziua inspiraţia începe să mă părăsească. Mă uit la cei din redacţie, fiecare la biroul lui, cu ochii mici de la lumina ecranului de calculator şi cu caştile la urechi. Toţi încearcă să evadeze, să fie singuri deşi înconjuraţi de oameni.

Într-un final termin. Vreau să ajung acasă, dar mai lâncezesc un pic. Sunt mândru de mine, articolul mi-a ieşit mai bine decât mă aşteptam. Într-un final, ieşim toţi pe terasă la un fum, să ne destindem. Programul de lucru s-a încheiat…

După ce am nimerit toate semafoarele pe culoarea verde, am ajuns în timp record acasă. Vecinul de sus s-a gândit să-mi facă un cadou pre-Moş Crăciun şi nu a mai parcat pe locul meu – mulţumesc. Urc scările căte două, mă dezamorţesc şi grăbesc pasul către ea. Mă aşteaptă cu masa gata şi cum aude că deschid uşa îmi toarnă un pahar de vin roşu.

Oriunde ar fi ea, este acasă pentru mine. Ce bine este acasă, mă simt ca un copil.

Mă trezesc din vis şi realitatea mă izbeşte. Aerul este îmbâcsit, cu fumul de ţigări care încă nu s-a evaporat. Mi-aduc aminte când vedeam în scrumieră mucul ei de ţigară pătat de ruj roşu. Mă ridic de pe saltele, nici pat nu am, mă împiedic de sticlele cu vinul ei preferat, acum goale, şi mă întind să dechid geamul. Cade cartonul care opreşte lumina unei noi zile blestemate să-mi intre în ochi, deschid geamul, gonesc nişte porumbei de pe pervaz şi zic “Bună dimineaţa, tara de căcat”.

Mi-aş dori să pot deschide un geam să-i văd viaţa, e mai fericită decât sunt eu? Cum se poate când eu am învăţat-o tot, când eu am fost alături de ea, răbdător, ca acum ea să fie fericită şi eu nu?!

“Ce vise am avut şi eu aseară” îmi zic. Defapt nu sunt vise, conştientul meu încă nu a aflat că sunt într-o situaţie de să-ţi bagi…Ea m-a părăsit pentru că o sufocam. Redacţia a avut probleme şi au fost nevoiţi să concedieze din oameni – nu-i nimic şi aşa mă săturasem, intrasem în rutină – a trebuit să-mi închiriez apartamentul şi să-mi iau unul mai mic pentru că nu mai aveam bani, dar viaţa e frumoasă, nu?

Ma culc la loc, în vis chiar este mai fumoasă viaţa. Este vina ei, totul aşa a pornit, auzi cică o sufocam.

Semnat,

Tu.

Mulţi picăm în capcanele visului. Câteodată ne supărăm când suntem treziţi brusc şi vrem să adormim înapoi în acelaşi vis. Să visezi nu este ilegal, să trăieşti cu ochii deschişi şi mintea confuză în trecut, asta este altceva.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Prezentul la trecut&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s